Spune-ne câteva lucruri despre tine

Sunt un corporatist care crede în viața de după program, așa încât practic automobilismul la nivel de performanță de peste 15 ani, îmi place să merg cu bicicleta, să alerg și să înot. Iar toate astea se întâmplă la umbra caldă a familiei la care mă raportez la fiecare mutare și care-mi acordă tot sprijinul. Avem un băiețel de aproape 7 ani.

Reușesc să particip la concursuri de Triatlon, Alergare si Ciclism, atunci cand nu am in program vreo cursa de raliu. Sunt pilot activ in European Rally Championship (ERC) și Tour European Trophy (TER) și sunt mândru că am urcat drapelul nostru pe podiumuri internaționale. Am devenit de două ori Campion Național 2WD, după care am hotărât, alături de copilotul meu Bogdan Iancu, să particip la competiții internaționale. Între 2014 și 2016 am fost cel mai bine clasat echipaj românesc din Campionatul European de Raliuri (ERC) iar în 2017 ne-am înscris într-un campionat nou, mai tânăr și mai dinamic – Tour European Rally, acolo unde ne-am clasat pe poziția a 4-a în topul Trofeului 2WD; 2WD = mașini cu tracțiune pe o singură punte motoare.

Unde ai copilărit? Cum erau iernile copilăriei tale? Făceai vreun sport când erai copil/adolescent?

M-am născut în București, dar o parte a copilăriei am petrecut-o la Făgăraș. În timpul școlii primare și al gimnaziului am practicat ski alpin, rugby, tenis, însă când am descoperit automobilismul în clasa a 10-a, toate au pălit. Mi-am dorit să fiu pilot de raliu și chiar dacă obstacolele începutului au fost uriașe, am reușit. Iar după ce am obținut permisul de conducere, aș putea spune că singurul meu scop era să iau startul în primul meu raliu. Chiar dacă asta a durat vreo 6 ani, sunt foarte încântat că din 2003 am practicat acest sport la nivel de performanță.

Când te-ai mutat în Corbeanca? De ce ai ales acest loc pentru familia ta?

Ehe, e o poveste lungă… Dar ideea de bază a fost că ne doream o căsuță în natură, cu spațiu suficient pentru doi tineri care urmau să se căsătorească și care nici nu visau că vor avea atât de repede un junior. Ne-am mutat în Tamași în 23 mai 2010, pe o stradă care se termină în pădure și care avea farmecul ei aparte. După 7 ani, ne-am decis că parca am dori ceva altfel. Am cochetat cu ideea de a construi o casă pe aceeași stradă, apoi am tot căutat terenuri în zonă și într-un final ‘săgeata câștigătoare’ a aterizat în cartierul Paradisul Verde, un loc pe care-l consider cel mai nimerit pentru o familie cu copii. Am spus de mai multe ori că dacă nu vom fi constrânși de vreo împrejurare, nici gând să ne mutăm înapoi în oraș. Comuna noastră se dezvoltă, s-a urbanizat destul de mult, dar liniștea și aerul oxigenat sunt sigur că nu vor dispărea prea curând.

 

Cum arată o zi obișnuită pentru tine?

Aici e partea interesantă. Bine, fie, să-i zicem ciudată 🙂 În fiecare zi a săptămânii mă trezesc la ora 5.05, iar la 5.50 încep un antrenament fizic de maximum o oră care constă în alergare, bicicletă sau înot. Este un interval orar în care nu-mi sună telefonul, niciun email nu este urgent, aproape toată lumea doarme și pare că am toată comuna doar pentru mine. Ca să nu mai zic de răsăritul soarelui de pe strada Cantonului… La bazin merg la Paradisul Verde Sport & SPA, un loc pe care-l recomand cu încredere, alergarea o fac pe diferite trasee din Ostratu și Tamași. Din păcate, deși avem multiple oportunități pentru practicarea acestui tip de mișcare, foarte multe zone sunt lăsate la cheremul celor care aruncă gunoiul pe câmp. Dar asta este altă discuție… Traseul de bicicletă, dimineața, trece prin Balotești, Dimieni, Otopeni, DN1 si însumează 37 de kilometri. În weekend aloc mai multe ore pentru sport și ies alături de echipa de ciclism Corbii. Da, ăia îmbrăcați cu tricouri roz care se strâng la Mega Image 🙂 Într-un an adun aproximativ 10.000 de kilometri de alergare, bicicletă și înot.

La maxim 7.25 plec de acasă cu fiul meu, îl las la școală, iar la 8.10 iau micul dejun, iar apoi mă apuc de lucru în clădirea de sticlă din Piața Victoriei. Având un job flexibil, mai ales datorită formelor multiple de telecomunicație din zilele noastre, practic îmi pot face treaba de oriunde și nu las niciodată pe mâine ceea ce pot face azi. Apreciez fiecare clipă de liniște și relaxare, de aceea prefer să-mi termin treaba și să nu mă abat de la firul lucrurilor, iar orice minut economisit să-l folosesc cu familia sau cu… bicicleta. Seara revin acasă după ora 18, luăm cina în familie, iar pe la ora 20.00 se dă stingerea generației tinere, iar noi, cei bătrâni ‘aterizăm’ pe la ora 21. Știu că pare ciudat, însă prietenii noștri s-au obișnuit cu faptul că nu le mai răspunde nimeni după ora 21.30. Eh, așa arată o zi-rutină, însă în timpul anului am multe deplasări, iar programul se mai schimbă, dar sportul nu lipsește. În săptămâna raliului focusul este altul, reduc un pic antrenamentul fizic și mă concentrez mai mult pe ceea ce avem de pregătit pentru cursă – studiem traseul, stabilim setările mașinii, anvelopele, strategia, programul, etc.

 

Povestește-ne un pic despre activitatea ta profesională

Sunt organizator de evenimente la cea mai mare companie de telecomunicații din România. Îmi amintesc cu plăcere că am luat parte la operațiunea de rebranding din 2002, atunci când Dialog a devenit Orange, pe când eram un puști la început de drum, iar în cei 16 ani am organizat, rând pe rând, mai multe evenimente de notorietate.

Mă implic activ în tot felul de proiecte precum Hospice Casa Speranței sau cele bazate pe siguranța rutieră. Îmi place să povestesc din experiența mea și să întâlnesc oameni de la care pot învăța lucruri noi. Bat toba cât pot de tare și încerc să atrag atenția oamenilor care din prea multă rutină sau alte griji uită să se protejeze sau să acorde atenția cuvenită comportamentului rutier. Știu că nu pot eu muta munții din loc, însă chiar dacă reușesc să conving un singur șofer, tot reprezintă mai mult decât niciunul și-o consider o victorie. Vorbesc aici despre limita de viteză în localitate, purtarea centurii de siguranță pentru toți cei din mașină (nu doar de către cei din față), asigurarea și transportarea adecvată a copiilor, reacții în situații limită, etc. Visez la o lume cu mașini autonome, electrice și care să fie programate să respecte regulile și procedurile. Abia atunci vom avea zero victime pe drumul public. Până atunci, putem doar să le reducem.

Cum alegi să te implici în comunitate?

Am făcut un mic pas către copiii din cartierul în care locuiesc legat de conștientizarea vitezei de deplasare, dar și a necesității purtării centurii de siguranță. Sunt hotărât să continui și mi-ar plăcea să pot face acest voluntariat și la școlile din comuna noastră. Mă simt legat de comunitatea în care locuiesc, înapoi în oraș sigur nu mă mut, așa că mi-ar plăcea să împart cu copiii câteva reguli de educație rutieră, lucru pe care nimeni nu-l predă nicăieri într-un mod structurat. Poate avem și un nutriționist printre noi pentru educație alimentară, un pasionat de modă pentru educație vestimentară, un dascăl cu har pentru educație sexuală și un altul care să capteze atenția copiilor asupra educației civice. Cred că dacă fiecare din comuna noastră s-ar implica în domeniul pe care-l stăpânește, am fi cu un pas înainte. Avem o comună frumoasă, un loc departe de zgomotul bucureștean și ține doar de noi dacă îl transformăm într-o mică Elveție sau într-un mare Berceni.

Ce ai vrea să îi transmiți fiului tău?

Aș fi fericit să-i pot transmite mai departe valorile pe care le-am deprins și eu de la bunicul meu, respectiv onestitatea, forța și valoarea cuvântului dat, munca, atenția față omul de lângă, puterea de a ajuta un om aflat la nevoie, civilizația, pofta de viață, lipsa lăcomiei, drămuirea timpului, sportul, natura, călătoriile și sănătatea. 

Ce planuri ai pentru 2018?

În plan sportiv voi continua participările la Tour European Rally și vizăm podiumul Trofeului 2WD la finalul sezonului. În plus, voi participa la câteva curse de ciclism, alergare, duatlon si triatlon, dar și la unul sau două concursuri IronMan. Și precum am zis și mai sus, mi-ar plăcea să pot povesti micuților din comuna noastră despre cum să se protejeze pe drumul public. Voi continua acțiunile voluntare și m-aș bucura să existe o conștientizare a acestor aspecte și la nivelul părinților. Iar dac-ar fi să visez la ceva pentru comuna noastră în 2018, ar fi marcarea drumurilor, monitorizarea atentă a vitezei de deplasare, ridicarea mașinilor parcate pe trotuare, degajarea ‘gropilor de gunoi’ care apar ici-colo în urma construcțiilor și… celebrul transport în comun decent dintre Corbeanca și București. Ce n-aș da să las mașina acasă și să mă simt ca în orice altă capitală europeană civilizată, acolo unde transportul în comun este normalitate, nu un moft. Prin alte părți, mașina este un moft. Și mi-ar mai plăcea să avem și noi, precum Buftea sau Mogoșoaia, un concurs de alergare sau duatlon care să stimuleze locuitorii să facă sport. Am avea variante de traseu, iar cel mai important organizator de astfel de competiții locuiește în comuna noastră. Așa că, uite, îl rog și oficial să aducă și la noi în sat emoția startului și bucuria liniei de sosire. Promit să pun umărul 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *